{tab=Istoric oras}
Istoria orasului Gura Humorului este încarcata de legenda. Una dintre legende vorbeste de trecerea tatarilor prin aceste locuri în timpul marii invazii din anul 1241, când au gasit apele pârâului Humor umflate de ploi si l-au numit, pentru aceasta Homor, adica “repedele”. Pastrarea denumirii locului timp de secole demonstreaza faptul ca aici exista o comunitate umana ce a avut continuitate de vietuire. Mai apoi se mentioneaza uciderea bourului de catre Dragos în locul numit astazi Boureni, situat pe malul drept al Humorului, si de trecerea lui Bogdan I prin extremitatea estica a orasului de astazi, ce se numeste acum Bogdaneasa. Mai târziu, tot legendele amintesc de prezenta lui Daniil Sihastrul care, dupa plecarea de la Putna, si-ar fi sapat o chilie la Piatra soimului, mai sus de Arinis, înainte de a deveni egumenul manastirii Voronet. Iar, în secolul al XVI-lea , se spune ca sotia lui Petru Rares, doamna Elena, ar fi îngropat tezaurul domnesc la Pietrele Doamnei, situate pe Dealul Toaca ce strajuieste orasul la vest.

humor_aero

Atestarea documentara dateaza din vremea lui stefan cel Mare. Într-un document emis la 26 noiembrie 1490 era pomenita Selistea Poiana de la Gura Homorului, ce era daruita de voievod Manastirii Voronet, ridicata cu doi ani înainte, la 1488.

Timp de mai bine de 250 de ani istoria si evolutia sa s-au confundat cu cea a Manastirii Voronet, a carui proprietate era. În momentul cuceriri austriece, la 1775, Gura Humorului era o asezare destul de modesta care a evoluat lent pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Constituit ca entitate social-administrativa distincta, desprinsa de Voronet, în anul 1780, Gura Humorului s-a ridicat la rangul de târgusor si centru administrativ – teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) si capitala de judet (1893), pentru ca în anul 1904 sa primeasca statutul de oras. Înca din primii ani ai secolului al XIX-lea, Gura Humorului a intrat în constiinta economica a tinutului ca locul în care se desfasura unul dintre cele mai importante târguri saptamânale – târgul de marti, ramas si astazi ca punct de reper pentru producatorii din zonele de ses si de munte din Bucovina. De altfel, o perioada îndelungata, Gura Humorului se va dezvolta si va fi cunoscut ca un important centru comercial al zonei, lucru favorizat de situarea sa în locul în care se face “intrarea în munti”, pe unul dintre drumurile principale care asigurau legatura dintre Moldova si Transilvania. În acelasi timp, catre mijlocul secolului al XIX-lea, Gura Humorului începuse sa devina un loc cautat de vilegiaturisti pentru calitatile deosebite ale apei si ale aerului , localitatea fiind o adevarata statiune climaterica, trasatura pastrata pâna târziu, în perioada interbelica.

Orasul a avut o istorie zbuciumata. În anul 1899, în ziua de 10 mai, un incendiu devastator a distrus întreaga localitate. Refacerea s-a facut prin forte proprii, prin subscriptie publica. În timpul primului razboi mondial, a fost trecut din nou prin foc , pentru ca în anii celui de-al doilea razboi mondial orasul sa fie distrus în proportie de 50 %. De fiecare data, localitatea a renascut din proprie cenusa precum pasarea Pheonix. Desi a suferit distrugeri repetate, orasul mai pastreaza martori de arhitectura care demonstreaza calitatile de alta data ale urbei, astazi cladiri patrimoniale sau cu valente patrimoniale : cladirea bisericii catolice ( 1811), corpul de cladire al scolii generale nr.1( 1812), cladirea Judecatoriei ( 1901), cladirea Primariei ( 1904), actuala scoala generala nr.2 ( 1910)

În prima jumatate a secolului al XX-lea si în perioada interbelica orasul Gura Humorului s-a dezvoltat ca un important centru comercial si industrial-agricol, principalele ramuri industriale fiind legate de exploatarea si prelucrarea primara a lemnului si de prelucrarea produselor agricole ( morarit, panificatie, carmangerie etc.). Mai târziu, în perioada postbelica, acestor sectoare li s-au alaturat industria miniera si industria usoara, pentru ca dupa anul 1990, sa se produca restructurari caracteristice întregii vieti economice românesti ; pentru Gura Humorului elementul principal a fost restructurarea sectorului minier si reorganizarea pe baze private a industriei usoare.

Astazi, orasul, care cuprinde în aria sa si localitatea Voronet, are o suprafata de 6984 ha ( teritoriu administrativ) si o populatie de 15.656 locuitori, majoritatea de nationalitate româna (15.132 locuitori – 96,65 %), alaturi de care traiesc si alte etnii : rromi, germani, polonezi, ucraineni, evrei, lipoveni s.a.

In ultimul timp orasul tinde sa-si recapete statutul de statiune climaterica si sa se dezvolte ca o importanta localitate turistica, punct de reper în Bucovina. Politica administratiei publice locale consta în valorificarea durabila a resurselor proprii, a mostenirii istorice si a datului geografic : Gura Humorului este situat în imediata vecinatate a Manastirii Humor ( 5 Km ), are pe teritoriul sau Manastirea Voronet, numita, pe buna dreptate “Capela Sixtina a estului european” si se gaseste pe traseele care duc la celelalte 3 manastiri cu fresca exterioara incluse, alaturi de Voronet si Humor, în patrimoniul universal – Moldovita, Sucevita si Arbore.

{tab=Statiunea turistica}
Aşezat în partea de nord – est a României, în centrul geografic al judeţului Suceava, la doar 36 km de capitala acestuia, municipiul Suceava, înconjurat de obcini împădurite, ce urcă până la 833 de metri, beneficiind de un climat temperat-continental blând şi reconfortant, oraşul Gura Humorului este una dintre cele mai importante destinaţii turistice ale Bucovinei.

Cu o evoluţie zbuciumată de peste 500 de ani, localitatea Gura Humorului era cunoscută, încă din secolul al XIX-lea, pentru proprietăţile curative ale aerului şi ale apelor sale iar, în perioada interbelică, ca o staţiune balneo – climaterică de referinţă.

În anul 2005, prin HG 114, oraşului Gura Humorului i s-a recunoscut statul de staţiune turistică de importanţă naţională.

Oferta cultural-turistică a staţiunii este remarcabilă.

Pe teritoriul său se află biserica Sfintei Mănăstiri Voroneţ, Capela Sixtină a estului european, parte integrantă a patrimoniului cultural universal.

Gura Humorului este o adevărată placă turnantă a turismului cultural – religios bucovinean, de aici putând a fi accesate traseele către toate celelalte bisericile cu frescă exterioară din România, aflate sub patronaj UNESCO : Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Pătrăuţi, Probota, Sfântul Gheorghe – Suceava .

Staţiunea turistică Gura Humorului are, pe lângă o structură hotelieră de invidiat, numeroase oferte de agrement:

  • Complexul de agrement ”Ariniş”, organizat cu fonduri europene, ce oferă posibilităţi nelimitate de petrecere a timpului liber, în toate cele patru anotimpuri, dispunând de:

o pârtie de schi – Pârtia „Şoimul” – 1478 m lungime, 35 m lăţime, 283 m diferenţă de nivel, dotată cu un telescaun de 1280 m şi cinci tunuri de zăpadă, deservită de o parcare de peste 350 de locuri

două săli polivalente de sport

o piscină acoperită, de dimensiuni olimpice, prevăzută cu saună şi jacuzzi, în care funcţionează o şcoală de înot şi o şcoală de iniţiere în scufundări

un ştrand cu piscină în aer liber şi bazin de înot pentru copii

un patinoar natural ce funcţionează, în timpul verii, ca spaţiu pentru role şi skateboard-uri

terenuri de baschet, handbal, volei, tenis de câmp, fotbal ce dispun, inclusiv, de iluminat nocturn

  • Piatra Pinului – una dintre cele mai importante rezervaţii paleo-oligocene din România,
  • Piatra Şoimului – structură megalitică în care Daniil Sihastrul, ajuns egumen al Mănăstirii Voroneţ, după plecarea sa de la Putna, şi-a săpat o chilie ca loc de refugiu şi meditaţie,
  • Dealul Cetăţii şi împrejurimile sale – o reţea de cetăţi de piatră şi puncte întărite ce făceau din Gura Humorului o adevărată fortăreaţă la intrarea în Munţii Orientali,
  • Un vechi cimitir evreiesc, al doilea ca mărime din judeţul Suceava, cu stele funerare impresionante, unde doarme, întru eternitate, mama celebrului tenor Joseph Schmidt,
  • Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina – singurul muzeu al spiritualităţii populare bucovinene,
  • Cea mai veche biserică catolică, în funcţiune, din Bucovina,
  • Monumente de arhitectură urbană din secolul al XIX-lea.

Tot aici, în Gura Humorului, se organizează evenimentele culturale importante:

  • Zilele Oraşului Gura Humorului (Festivalul Festivalurilor în inima Bucovinei) organizate, de regulă, în al doilea week-end al lunii iulie dar care vor avea loc, anul acesta, în perioada 2-5 septembrie 2010,
  • Festivalul Internaţional de caricatură şi literatură umoristică Umor la…Gura Humorului( ediţia a XX-a, în 2010 ), ce se desfăşoară concomitent cu Zilele oraşului Gura Humorului,
  • Festivalul Inter-Naţional de Film documentar Toamnă la Voroneţ( ediţia a XXX-a, în 2010 ) organizat, de regulă, în cel de-al doilea week-end al lunii octombrie dar care, în acest an, se va desfăşura, concomitent cu Zilele Oraşului, în perioada 2-5 septembrie 2010,
  • Târgul de Paşti – târg al ouălor închistrite ( ediţia a XII-a, în 2010 ), organizat în marţea Floriilor ortodoxe,
  • Sărbătoarea coşurilor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizată în a doua zi a Paştelui ortodox,
  • Concursul de ciocnire a ouălor pascale ( ediţia a II-a, în 2010), organizat în parteneriat cu localitatea Mănăstirea Humorului,
  • Barabula de Aur ( ediţia a II-a, în 2010), festival-concurs de gastronomie bucovineană, organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului,
  • Festivalul Naţional „Doină, doină, cântec dulce” (ediţia a XIII-a, în 2010) organizat în cadrul Zilelor oraşului Gura Humorului,
  • „Iarnă bucovineană”- Festival al tradiţiilor de înnoire a timpului calendaristic ( ediţia a XV-a, în 2010), organizat la sfârşit de an.

{tab=Prezentarea zonei}
Orasul Gura Humorului este asezat în centrul geografic al judetului Suceava, în depresiunea intramontana formata în zona de confluenta a pârâului Humor cu râul Moldova, pe drumul european 576, la 36 km de capitala judetului Suceava. Înaltimea medie a asezarii este de 460 de metri, depresiunea fiind înconjurata de un relief muntos, a carui înaltime ajunge pâna la 833 de metri.

Oraşul se învecinează cu comuna Mănăstirea Humorului şi cu comuna Pârteştii de Jos, la Nord; la Est cu comuna Păltinoasa, la Sud cu comuna Slatina, la Sud-Est cu comuna Păltinoasa şi la Vest cu comuna Frasin.

Ţinutul Bucovinei se află în nordul Moldovei, una dintre cele trei provincii istorice ale României, alături de Muntenia (Valahia) şi Transilvania (Siebenbuergen). Această zonă a devenit în anul 1775 parte a Imperiului Austro-Habsburgic rămânând în componenţa acestuia până în anul 1918. Numele de Bucovina dat provinciei a rămas din acea perioadă, când i-a fost atribuită această denumire de „ţară a fagilor”(Buchenland).

Bucovina de astăzi corespunde cu aproximaţie judeţului Suceava şi cuprinde doar partea de sud a Bucovinei istorice, în timp ce partea de nord a rămas în componenţa Ucrainei.

regiuni

Cu o suprafaţă de 8553,5 kmp., judeţul Suceava se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei.

Peisajul judeţului este de o rară frumuseţe, corespunzând unui relief armonios. Regiunea muntoasă este alcătuită din masive, grupe de masive şi complexe de culmi, separate între ele prin culoare adânci astfel: Masivele Suhard şi Călimani, Munţii Pietrosu Bistriţei, Grintieşu Broştenilor, Stânişoarei; Masivele Giumalău-Rarău; Obcinile Bucovinei şi Mestecăniş. Între acestea există culoarul depresionar Dorna – Câmpulung Moldovenesc – Gura Humorului.

Aici este situat cel mai complex şi mai întins masiv de origine vulcanică din România – Masivul Călimani (2102 m). Tot aici se află cel mai spectaculos sistem de culmi muntoase paralele (Obcinile Bucovinei 1100 m), cele mai interesante sisteme depresionare cu turbării şi ape subterane mineralizate (Depresiune Dornelor) şi depresiuni de contact dintre unităţile muntoase şi cele deluroase – Depresiunea Rădăuţi, Solca, Cacica şi văile Moldovei, Bistriţei, Sucevei şi Siretului. O serie întreagă de izvoare minerale sunt exploatate în zonă la Vatra Dornei, Poiana Negrii iar peisajul deosebit şi aerul ozonat, ca şi alţi factori de cură, au favorizat crearea staţiunilor climaterice (Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc) şi balneoclimaterice (Vatra Dornei).

Climatul este agreabil, cu influenţe baltice (temperaturi mai joase, precipitaţii abundente) şi orientale (contraste între iarnă şi vară). În munţi, zăpada coboară timpuriu, fiind o zonă favorabilă sporturilor de iarnă.

Ponderea cea mai importantă a vegetaţiei o alcătuiesc pădurile, care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, cu o compoziţie de 79,4% răşinoase şi 20,6% foioase.

Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată. Ursul şi cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe.

Râurile de munte adăpostesc specii rare de peşti – lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul s.a.

În zonă se află peste 20 de rezervaţii naturale: rezervaţii forestiere (Codrul Multisecular de la Slătioara, Pădurea Multiseculară de pe Masivul Giumalău, Pădurea de la Zamostea, Târnovul Mare de la Poiana Stampei şi Şaru Dornei); rezervaţii floristice (Fâneţele seculare de la Ponoare – Bosanci, Fâneţele seculare de la Frumoasa – Moara, Fâneţele seculare de pe muntele Todirescu – Masivul Rarău, Mestecănişul pitic de la Lucina, Strugurele ursului de la Benea – Moldova Suliţa, Complexul de nuferi din Salcea); rezervaţii mixte – Complexul natural – geologic de la Zugreni, Complexul geologic din Călimani, Turbăria de la Grădiniţa).

Ţinuturile Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.

Zona este presărată pe toată întinderea ei cu biserici şi mănăstiri renumite pentru picturile exteriore şi interioare, edificii unice în lume (au primit în 1975 premiul „Mărul de Aur” acordat de Uniunea Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism). Mănăstirile au fost ridicate aproape toate în secolele XV – XVI, în timpul domniei voievozilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş.

Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă („albastrul de Voroneţ”, „verde de Suceviţa”, „roşu de Humor”, „galben de Moldoviţa”etc.) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc momente din istoria Europei („Cucerirea Constantinopolului”, „Geneza”, „Judecata de Apoi”, „Scara virtuţilor” etc.).

{/tabs}