Orasul Gura Humorului este asezat în centrul geografic al judetului Suceava, în depresiunea intramontana formata în zona de confluenta a pârâului Humor cu râul Moldova, pe drumul european 576, la 36 km de capitala judetului  Suceava.  Înaltimea medie a asezarii este de 460 de metri, depresiunea fiind înconjurata de un relief muntos, a carui înaltime ajunge pâna la 833 de metri.

Oraşul se învecinează cu comuna Mănăstirea Humorului şi cu comuna Pârteştii de Jos, la Nord; la Est cu comuna Păltinoasa, la Sud cu comuna Slatina, la Sud-Est cu comuna Păltinoasa şi la Vest cu comuna Frasin.

Ţinutul Bucovinei se află în nordul Moldovei, una dintre cele trei provincii istorice ale României, alături de Muntenia (Valahia) şi Transilvania (Siebenbuergen). Această zonă a devenit în anul 1775 parte a Imperiului Austro-Habsburgic rămânând în componenţa acestuia până în anul 1918. Numele de Bucovina dat provinciei a rămas din acea perioadă, când i-a fost atribuită această denumire de „ţară a fagilor”(Buchenland).

Bucovina de astăzi corespunde cu aproximaţie judeţului Suceava şi cuprinde doar partea de sud a Bucovinei istorice, în timp ce partea de nord a rămas în componenţa Ucrainei.

Cu o suprafaţă de 8553,5 kmp., judeţul Suceava se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei.

Peisajul judeţului este de o rară frumuseţe, corespunzând unui relief armonios. Regiunea muntoasă este alcătuită din masive, grupe de masive şi complexe de culmi, separate între ele prin culoare adânci astfel: Masivele Suhard şi Călimani, Munţii Pietrosu Bistriţei, Grintieşu Broştenilor, Stânişoarei; Masivele Giumalău-Rarău; Obcinile Bucovinei şi Mestecăniş. Între acestea există culoarul depresionar Dorna – Câmpulung Moldovenesc – Gura Humorului.

Aici este situat cel mai complex şi mai întins masiv de origine vulcanică din România – Masivul Călimani (2102 m). Tot aici se află cel mai spectaculos sistem de culmi muntoase paralele (Obcinile Bucovinei 1100 m), cele mai interesante sisteme depresionare cu turbării şi ape subterane mineralizate (Depresiune Dornelor) şi depresiuni de contact dintre unităţile muntoase şi cele deluroase – Depresiunea Rădăuţi, Solca, Cacica şi văile Moldovei, Bistriţei, Sucevei şi Siretului. O serie întreagă de izvoare minerale sunt exploatate în zonă la Vatra Dornei, Poiana Negrii iar peisajul deosebit şi aerul ozonat, ca şi alţi factori de cură, au favorizat crearea staţiunilor climaterice (Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc) şi balneoclimaterice (Vatra Dornei).

Climatul este agreabil, cu influenţe baltice (temperaturi mai joase, precipitaţii abundente) şi orientale (contraste între iarnă şi vară). În munţi, zăpada coboară timpuriu, fiind o zonă favorabilă sporturilor de iarnă.

Ponderea cea mai importantă a vegetaţiei o alcătuiesc pădurile, care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, cu o compoziţie de 79,4% răşinoase şi 20,6% foioase.

Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată. Ursul şi cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe.

Râurile de munte adăpostesc specii rare de peşti – lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul s.a.

În zonă se află peste 20 de rezervaţii naturale: rezervaţii forestiere (Codrul Multisecular de la Slătioara, Pădurea Multiseculară de pe Masivul Giumalău, Pădurea de la Zamostea, Târnovul Mare de la Poiana Stampei şi Şaru Dornei); rezervaţii floristice (Fâneţele seculare de la Ponoare – Bosanci, Fâneţele seculare de la Frumoasa – Moara, Fâneţele seculare de pe muntele Todirescu – Masivul Rarău, Mestecănişul pitic de la Lucina, Strugurele ursului de la Benea – Moldova Suliţa, Complexul de nuferi din Salcea); rezervaţii mixte – Complexul natural – geologic de la Zugreni, Complexul geologic din Călimani, Turbăria de la Grădiniţa).

Ţinuturile Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.

Zona este presărată pe toată întinderea ei cu biserici şi mănăstiri renumite pentru picturile exteriore şi interioare, edificii unice în lume (au primit în 1975 premiul „Mărul de Aur” acordat de Uniunea Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism). Mănăstirile au fost ridicate aproape toate în secolele XV – XVI, în timpul domniei voievozilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş.

Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă („albastrul de Voroneţ”, „verde de Suceviţa”, „roşu de Humor”, „galben de Moldoviţa”etc.) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc momente din istoria Europei („Cucerirea Constantinopolului”, „Geneza”, „Judecata de Apoi”, „Scara virtuţilor” etc.).