Istoria orasului Gura Humorului este încarcata de legenda. Una dintre legende vorbeste de trecerea tatarilor prin aceste locuri în timpul marii invazii din anul 1241, când au gasit apele pârâului Humor umflate de ploi si l-au numit, pentru aceasta Homor, adica “repedele”. Pastrarea denumirii locului timp de secole demonstreaza faptul ca aici exista o comunitate umana ce a avut continuitate de vietuire. Mai apoi se mentioneaza uciderea bourului de catre Dragos în locul numit astazi Boureni, situat pe malul drept al Humorului, si de trecerea lui Bogdan I prin extremitatea estica a orasului de astazi, ce se numeste acum Bogdaneasa. Mai târziu, tot legendele amintesc de prezenta lui Daniil Sihastrul care, dupa plecarea de la Putna, si-ar fi sapat o chilie la Piatra soimului, mai sus de Arinis, înainte de a deveni egumenul manastirii Voronet. Iar, în secolul al XVI-lea , se spune ca sotia lui Petru Rares, doamna Elena, ar fi îngropat tezaurul domnesc la Pietrele Doamnei, situate pe Dealul Toaca ce strajuieste orasul la vest.

Atestarea documentara dateaza din vremea lui stefan cel Mare. Într-un document emis la 26 noiembrie 1490 era pomenita Selistea Poiana de la Gura Homorului, ce era daruita de voievod Manastirii Voronet, ridicata cu doi ani înainte, la 1488.

Timp de mai bine de 250 de ani istoria si evolutia sa s-au confundat cu cea a Manastirii Voronet, a carui proprietate era. În momentul cuceriri austriece, la 1775, Gura Humorului era o asezare destul de modesta care a evoluat lent pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Constituit ca entitate social-administrativa distincta, desprinsa de Voronet, în anul 1780, Gura Humorului s-a ridicat la rangul de târgusor si centru administrativ – teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) si capitala de judet (1893),  pentru ca în anul 1904 sa primeasca statutul de oras. Înca din primii ani ai secolului al XIX-lea, Gura Humorului a intrat în constiinta economica a tinutului ca locul în care se desfasura unul dintre cele mai importante târguri saptamânale – târgul de marti, ramas si astazi ca punct de reper pentru producatorii din zonele de ses si de munte din Bucovina. De altfel, o perioada îndelungata, Gura Humorului se va dezvolta si va fi cunoscut ca un important centru comercial al zonei, lucru favorizat de situarea sa în locul în care se face “intrarea în munti”, pe unul dintre drumurile principale care asigurau legatura dintre Moldova si Transilvania. În acelasi timp, catre mijlocul secolului al XIX-lea, Gura Humorului începuse sa devina un loc cautat de vilegiaturisti pentru calitatile deosebite ale apei si ale aerului , localitatea fiind o adevarata statiune climaterica, trasatura pastrata pâna târziu, în perioada interbelica.

Orasul a avut o istorie zbuciumata. În anul 1899, în ziua de 10 mai, un incendiu devastator a distrus întreaga localitate. Refacerea s-a facut prin forte proprii, prin subscriptie publica. În timpul primului razboi mondial, a fost trecut din nou prin foc , pentru ca în anii celui de-al doilea razboi mondial orasul sa fie distrus în proportie de 50 %. De fiecare data, localitatea a renascut din proprie cenusa precum pasarea Pheonix. Desi a suferit distrugeri repetate, orasul mai pastreaza martori de arhitectura care demonstreaza calitatile de alta data ale urbei, astazi cladiri patrimoniale sau cu valente patrimoniale : cladirea bisericii catolice ( 1811), corpul de cladire al scolii generale nr.1( 1812), cladirea Judecatoriei ( 1901), cladirea Primariei ( 1904), actuala scoala generala nr.2 ( 1910)

În prima jumatate a secolului al XX-lea si în perioada interbelica orasul Gura Humorului s-a dezvoltat ca un important centru comercial si industrial-agricol, principalele ramuri industriale fiind legate de exploatarea si prelucrarea primara a lemnului si de prelucrarea produselor agricole ( morarit, panificatie, carmangerie etc.). Mai târziu, în perioada postbelica, acestor sectoare li s-au alaturat industria miniera si industria usoara, pentru ca dupa anul 1990, sa se produca restructurari caracteristice întregii vieti economice românesti ; pentru Gura Humorului elementul principal a fost restructurarea sectorului minier si reorganizarea pe baze private a industriei usoare.

Astazi, orasul, care cuprinde în aria sa si localitatea Voronet, are o suprafata de 6984 ha ( teritoriu administrativ) si o populatie de 15.656 locuitori, majoritatea de nationalitate româna (15.132 locuitori – 96,65 %), alaturi de care traiesc si alte etnii : rromi, germani, polonezi, ucraineni, evrei, lipoveni s.a.

In ultimul timp orasul tinde sa-si recapete statutul de statiune climaterica si sa se dezvolte ca o importanta localitate turistica, punct de reper în Bucovina. Politica administratiei publice locale consta în valorificarea durabila a resurselor proprii, a mostenirii istorice si a datului geografic : Gura Humorului este situat în imediata vecinatate a Manastirii Humor ( 5 Km ), are pe teritoriul sau Manastirea Voronet, numita, pe buna dreptate “Capela Sixtina a estului european” si se gaseste pe traseele care duc la celelalte 3 manastiri cu fresca exterioara incluse, alaturi de Voronet si Humor, în patrimoniul universal – Moldovita, Sucevita si Arbore.