Turismul oraşului beneficiază de faptul că localitatea se află pe traseul turistic de la E la V – DN 17 Suceava -Vatra Dornei -Cluj din care se desprind majoritatea acceselor spre obiectivele turistice din zonă.
Turismul în zona oraşului Gura Humorului constituie una din priorităţile de dezvoltare a regiunii Bucovina, investiţiile în acest domeniu constituindu-se într-o prioritate a Planului Naţional de Dezvoltare a României.
Ţinutul Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.
Oraşul se încadrează în “Zona Mănăstirilor Bucovinei” ce cuprinde Obcinile Bucovinei între văile Sucevei şi Moldoviţei, străbătută de trei drumuri turistice dispuse în circuit, cu legături bune cu zonele turistice limitrofe.

Patrimoniu cultural-artistic

Situat în centrul geografic al judeţului Suceava, Gura Humorului deţine o poziţie strategică pentru accesarea tuturor traseelor turistice ce au ca scop vizitarea mănăstirilor cu frescă exterioară şi a celorlalte obiective din această parte de ţară.
În acest teritoriu se află cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa, Suceviţa, care prin valoarea incontestabilă a picturilor exterioare fac parte din patrimoniul culturii universale, incluse în evidenţa UNESCO. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă (“albastru de Voroneţ”, “roşu de Humor”) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc monumente din istoria Europei (“Cucerirea Constantinopolului”, Geneza, Judecata de Apoi, Scara Virtuţilor etc.).

MĂNĂSTIREA VORONEŢ

Din cele cinci monumente istorice enumerate,  MĂNĂSTIREA VORONEŢ se află chiar pe teritoriul oraşului, la 4 kilometri de centrul administrativ.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor – în frunte cu egumenul Misail – scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte.


În locul vechiului schit de lemn, Ştefan Vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la 14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor.
Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale).
Între bisericile cu frescă exterioară, biserica Mănăstirii Voroneţ, supranumită Capela sixtină a estului european” este, fără îndoială, cea mai renumită şi mai bine cunoscută în lume.
Pictura exterioară se datorează lui Grigorie Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugravi anonimi. Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin. Specialiştii o consideră, prin amploare, ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compoziţiilor de la Athos şi celor de la Camposanto (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Kahrie (Istanbul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului constă şi în curajul său de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare – totul pe un fond albastru ce a născut sintagma albastru de Voroneţ egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

MĂNĂSTIREA HUMOR

La nici 6 km de centrul oraşului Gura Humorului, urmând DJ 177, se află Mănăstirea Humor, cu hramul Adormirii Maicii Domnului (15august), ctitoria logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale, Anastasia.


Ridicată în anul 1530 în vecinătatea unei vechi mănăstiri (consemnată la 1415 şi căzută în ruină la începutul secolului al XV-lea, mănăstire de care este legată şi prima consemnare, la 1490, a Seliştei Poiana de la Gura Humorului), biserica Mănăstirii Humor este armonios proporţionată deşi este lipsită de turlă.
În zona mediană, între pronaos şi naos, apare gropniţa deasupra căreia se află o încăpere specială, tainiţa, destinată adăpostirii tezaurului mănăstirii, în caz de primejdie.
Din zidurile de incintă se păstrează doar turnul construit în anul 1641, prin îngrijirea domnitorului Vasile Lupu.
Pictura interioară şi exterioară, dominată de culoarea roşie (roşul-brun, roşul-purpuriu şi roşul-violet) a fost realizată în anul 1535. Tema centrală a picturii exterioare este asediul Constantinopolului, situat la baza celor 24 de scene ale Imnului acatist de pe faţada sudică.
În interior, reţine atenţia portretul doamnei Elena (soţia lui Petru Rareş) din tabloul votiv, realizat în naosul bisericii. Criticii de specialitate consideră acest portret ca fiind cel mai reprezentativ pentru întreaga pictură medievală moldovenească.
Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective:

  • Biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sf. Gheorghe” – construită în 1530 şi având codul SV-II-m-A-05570.01
  • Ruinele caselor mănăstireşti – datând din sec. XVI – XVIII şi având codul SV-II-m-A-05570.02
  • Turnul clopotniţă – datând din sec. XIX şi având codul SV-II-m-A-05570.03
  • Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641 şi având codul SV-II-m-A-05570.04